duminică, 29 august 2010

Scrisoare catre un inger.

Cu ce sa incep? Ma uit in sus si stiu ca defapt privesc doar amarul din inima mea. Vreau sa trimit acest mesaj, nu e o rugaciune, si nici un vait, doar un mesaj catre cei care ne-au parasit, si probabil duc un trai mai bun sus. Probabil, adica sigur.
Deci, draga bunicule, pot spune ca trec pintr-o perioada foarte grea pentru mine. Adesea se ivesc intrebari la care doar la tine as fi gasit un raspuns, fie el imbrobodit in mici povestioare, dar cineva imi raspundea, ma sfatuia.. Draga bunicule, de aproape doi ani, nu am reusit sa trec cu bine peste faptul ca tu numai existi si ca de fapt vremea ta sosisera. Poate intr-un viitor apropiat voi gasi o cale sa inteleg situatia, pana atunci nu pot concepe acest salt spre cer. M-am maturizat foarte mult, iar educatia pe care am primit-o a mers foarte bine in unele situatii. Am gresit foarte mult in unele imprejmuiri, unde tu mi-ai fi zis ca nu e bine si mi-ai fi dat un sfat sa remediez in bine situatia. Nu am cuvinte sa-ti multumesc pentru educatie, pentru acei biscuiti negri pe care mi-i dadeai cand eram un mic pusti, deasemeni, raman fara cuvinte, pentru fiecare clipa in care m-ai sustinut, mai ales atunci cand m-ai dus prima oara la fotbal, erai mandru de mine, desi nimeni altcineva nu credea in mine. Regret clipele cand m-am purtat urat cu tine, dar treceam prin adolescenta, cu toate astea nu am scuze, am doar regrete, stinse in inima mea.. Ceea ce vreau sa-ti spun e ca imi este foarte dor de tine si ca am un infinit de intrebari si sfaturi la care ai putea sa mi le spui. Intrebari care nu mi-au trecut niciodata prin minte, atunci cand erai in viata. Dintre toate momentele fericite, care mi-au construit copilaria fericita si fara lipsuri, e ultimul capitol al vietii tale, te-ai imbolnavit, te-am vazut stingandu-te, iar ca un paradox stupid, tu ma vedeai crescand, iar in ultima seara ai plecat lasand lacrimi, lacrimi care s-au uscat, acea panza a sufletului pastrand urmele lacrimilor. Iti multumesc pentru ca mi-ai fost bunic, tata si pur si simplu pentru ca am avut onoarea sa fiu educat de catre tine, un om brav in societate. Ramai cu bine, intr-o zi te voi strange in brate!
In incheiere, ce este omul ? Un simplu calator prin viata, intra ca un prunc, si iese ca un inger..

2 comentarii:

  1. Fara cuvinte:-s

    Emotionant...Mi s-a facut pielea de gaina:(


    Un simplu calator prin viata, intra ca un prunc, si iese ca un inger..

    RăspundețiȘtergere