Să-ţi faci curat în propriul tău ogor!
A fost odat’ un gândăcel ,
Firav şi mic ca vai de el,
Blocat fiind de-a ploaie ce veni,
Şi arunca peste coliba-i gri,
Un PET.
Cu eticheta ruptă ,
Lălâie, lipicioasă, hâdă!
A incercat să-mpingă,
Ba să-l sară,
Făr’ să gândească într-o doară…
Nu reuşi.
Grabnic săriră-n ajutor ,
Toţi gândăceii de pe-acel ogor,
Şi încercară-n grabă mare …
Grozavă lupta,
Care pe care…
Şi-au reuşit!
Măritul staroste Brotac ,
Fu anunţat de-un parazit de baltă,
Şi apăru ca să culeagă… lauri
Ce or culege toţi de teapa lui,
Până-ntr-o zi .
Şi or’ crăpa sau …or’ muri!
Atunci veniră în trombă doi
Cu glas timid şi cuşme noi ,
Şi spuseră că-n crângul mare,
Problema arde şi îi doare,
Că au cerut de la împărăţie,
În dese rânduri ca să vie,
Să-i scape de gunoi!
Ca să-ntărească spusa mare,
O cioară cârâi cam tare.
Şi a sărit şi-un ţânţărel ,
Cu o etichetă chiar pe…el.
Măritul staroste Brotac ,
Cu un râs cam tare, deocheat,
Le declară şi sus şi tare ,
Că mare vină el nu are.
Că peturi şi hârtii şi etichete
Sunt şi în alte ţări, pe îndelete
La fel ca pe la noi,
Ba chiar ori 2!
Şi au plecat mai toţi la casa lor,
Cu pasul mic, cam supăraţi ,
Şi necăjiţi şi revoltaţi.
Şi-n seara aceea se-ntâmplă minune mare.
În fiecare gândăcel sub bunul soare,
Chiar la apus,
Se-nfiripă un gând!
Şi constiinţa vie care îi trezi ,
Făcu ca-n următoarea zi,
Să se-ntâlnească în poiana mare.
Grabnic pe-o frunză de castan ei au trasat,
O hartă a micului ogor,
Care era chiar casa lor.
Şi-au realizat că nu le trebuie ajutor,
Şi că muncind o zi cu spor,
L-au curăţat!
…
Trecură ani şi ani de-atunci,
Brotaci au fost ,
Şi unii buni şi alţii…
Căpcăuni.
…
Pe drumul drept ce duce spre acel ogor
Se înalţă acum un steag, un tricolor.
Şi toate-s puse acum la locul lor,
Şi gândăceii-s fericiţi şi mulţumiţi.
Ca orice-umil povestitor ,
Mă plec şi azi în faţa lor!
Marinel Talpeş
(sursa: www.blog.letsdoitromania.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu