http://munteanueusebiu.tk

M-am mutat pe o alta platforma. Ma gasiti aici :
http://munteanueusebiu.tk






Vei fi redirectionat in secunde

Doi ani, plini de iubire !

Pe 18 octombrie, am implinit impreuna doi ani in care ne-am iubit cu bune sau cu rele, neconditionat. Deci te iubesc mult :* si la multi ani !

Arta de a spera..

Mi-am dorit de mic sa am o sumedenie de slujbe, pentru ca am fost educat in a fi un om caruia ii place munca, un om caruia ii place echilibrul si nu extremele, un om care iubeste, un om care respira speranta, un om care il iubeste pe Dumnezeu si il pune inainte de toate, precum un punct de reper. Mi-am dorit deseori sa devin poet, medic, politist, avocat, realizator tv, cantaret pop si chiar si gentilom, pentru ca la acea varsta credeam ca pentru a fi un gentilom trebuie sa lupti, imaginandu-mi ca voi lucra toata ziua in costum, voi mirosi impecabil si voi rosti toata ziua "Buna seara, doamna, cat de minunat aratati astazi, iubiti?" Sincer au mai fost multe meserii la care am sperat de mic sa le imbrac, dar din pacate am esuat inainte de a ma gandi de unde sa incep. Oarecum acum sper, sper sa ajung fotbalist, de ce nu un antrenor de succes sau chiar si un profesor de sport. La asta sper acum, la asta cred ca as putea reusi sa obtin un zece incotenstabil. Dar m-am gandit astazi, de ce sa speri? Pentru ce..? Cand? Cand eram mai pusti, bunicul meu mi-a promis ca va fi in tribune la primul meu meci, si va fi acolo sa ma sustina si sa impart si cu el fericirea unui gol. Tocmai cam invers, am reusit sa fiu capitan intr-un meci, la o echipa buna, mult peste nivelul la care eram atunci cand bunicul meu traia, minunat! Am dat si gol, dar nu m-am bucurat.. bunicul meu lipsea din tribune.. Alte dezamagiri create de catre SPERANTA, am mai avut, si poate chiar zilnic, plec seara mahnit, descurajat si fara cheful de a ma mai trezi a doua zi. NU e nimic minunat in a spera, daca sperantele mor ultimele, de ce sa moara omul inaintea lor? As putea spune ca viata de cacao, ne anuleaza tot, si nu Romania si oamenii care conduc, nu infrastructura si inginerii care au inventat iaurtul cu ciocolata expirat, viata in substanta ei, NU ne lasa sa avem tot, dar din pacate, noi speram la TOT. Deci eu va intreb, merita sa te mai duci la somn cu o speranta legata de ceea ce iubesti, daca pe zi ce trece totul coboara in jos? Merita sa-ti mai pui sufletul sa munceasca atunci cand afara cerul geme de nori negri, iar tu speri.. si atat, la o raza de soare pe strada inimii tale? Nu sunt de piatra, dar m-am saturat sa-mi fixez sperantele, uneori in nimic, AM neajunsuri sufletesti si poate de asta orice rezultat intarzie sa apara. Solutia ? Devii un NIMENI, respiri NIMIC, pentru ca te-ai nascut din nimic, mananci NIMIC, te gandesti la nimic si speri la NIMIC, pentru ca esti un NIMIC! Ori te rogi la Dumnezeu cum fac eu in fiecare seara, ca urmatorea rugaciune sa o fac cu un zambetul marcat pe chip. In rest, o vorba veche cu care sa inchei "Daca nu aveti speranta, cumparati-va una!". Numai bine si va salut cu mult respect, sperati in continuare, pentu ca din nimic nu puteti pierde nimic!

Perversul ca pe Tg. Ocna, un monden acum!

Un pic de parodie, by Bendeac.



Perversul la Rai da'buni.


Si a doua parte.

Toate au un sens.

Ma intrebam zilele trecute, de ce omul nu reuseste sub nici un o forma, sa-si foloseasca toata capacitatea creierului? Aducandu-i niste plusuri fata de realitatea in care traim acum. Ei bine.. in ce ar consta aceste avantaje, daca s-ar ajunge si acolo. Acele avantaje, daca le-am putea numi asa, ar consta probabil in teleportare, mutarea muntiilor ori ceva de greutatea lor pe Marte sau ne-am incalzi cu puterea mintii cerealele. As putea continua fara rusine, deoarece am o imaginatie bogata, iar capacitatile pe care le detine creierul uman sunt mai presus decat imaginatia. Oarecum cineva s-a gandit si la dezavantaje? Pot spune unul care ar anula tot ce am numit eu "avantaj", acel dezavantaj se numeste "intimitate", iar daca noi vom fi cum spera altii, niste fiinte evoluate usor inspre absolut, vom fi cu siguranta in stare, sa incalcam intimitatea gandurilor si a sentimentelor, a celor din jur, a persoanelor pe care le iubim, persoanelor publice ori chiar al vecinei de la etajul cinci. Poate nu am reusit sa aduc nici o noima in acest articol, dar vreau sa se inteleaga, ca orice avantaj aduce spre sinea lui si un dezavantaj, mai exact cu o putere mare, vine si o responsabilitate la fel de mare. Va salut cu mult respect.




P.S: Pe langa context! Mai sunt zece zile pana la implinirea acelor doi ani, imi lipsesti.. si cum ai spus-o: "asta spune tot.."

Orarul adolescentului de azi.

Amintiri de toamna.

 Ce pot spune despre zilele de toamna din viata mea ? Pai chiar multe, dar am sa spun una dintre cele mai haioase.

 O zi ar fi aceea cand ma duceam la gradinita, iar in apropierea ei era o alee, bineinteles imbracata cu un covor de frunze moarte, unde erau si copaci cu mere, gutui sau castane. Scumpii prieteni, ma prostisera ca din castane, daca le prajesti sau nu stiu ce procedeu gastronomic aplici, poti obtine radiere gratis. Zis si facut am furat din casa de la bunici o bacnota de cinci mii de lei, am cumparat o bricheta si ceva gume turbo cu surprize, m-am dus in spatele blocului cu o sticluta de spirt si un pahar si le-am prajit. Toate bune, m-am dus si le-am aratat isprava amicilor mei, tot ei mi-au spus ca pot scoate bani frumosi, daca ma duc si le vand asa prajite, cat sunt inca calde, pe o taraba in piata. Piata fiind aproape de unde locuiam, am urcat, si vazuseram un locusor liber pe o taraba langa o babuta care vindea lapte si oua, m-am dus la ea si am rugat-o frumos, sa ma primeasca si pe mine langa ea, pentru ca am sa-i dau o parte din castigul meu. Femeia a inceput sa rada in hohote si din taraba in taraba, toata piata a inceput sa rada. Mirat si cu lacrimile stand sa cada, am intrebat de ce rade, pentru ca vroiam doar un locusor si nimic altceva. Cu zambetul pe buze, babuta mi-a spus ca nu tot ce zboara se mananca si ca nimeni nu cumpara castane prajite pentru a le folosi drept radiere si mai ales pentru mancat, si sa ma duc acasa. Trist fiind, acea babuta mi-a dat si o bacnota de doua mii de lei pentru ca cica fuseseram amuzant si ea si cu prietenele ei de taraba nu ai mai ras in stilul asta de mult timp. Cu un contrast intre fericire si tristete pictat pe chipul meu, am coborat la "prietenii" mei si le-am aratat ce am castigat eu. Cu totii au ramas uimiti sau pe ganduri daca sa faca la fel ca mine. Oarecum pentru mine acea zi de toamna a fost o zi minunata si de care imi voi aminti toata viata mea. Poate nu se va gasi nici o firmitura de umor in aceasta povestire, dar fiecare a avut momente frumoase in viata lui legate de toamna, eu am ales sa impartasesc acest moment. Pana una alta, toate cele bune!

Bancul de duminica.

Un individ e nevoit sa opreasca masina din cauza unui blocaj in trafic. Deodata, cineva ii bate in geam:
- Domnule, teroristii au ocupat Parlamentul Romaniei si cer 10 milioane de dolari rascumparare ca sa-i elibereze pe parlamentari. Altfel ameninta ca ii vor stropi cu benzina si le vor da foc. Acum mergem din masina in masina si facem o cheta.
- Bine, si cat da fiecare? intreaba omul din masina.
- Cam 5 litri...