De ce?

Ati simtit vreodata ca in mod indirect sunteti vinovat pentru "ofurile" unora, iar in mod direct subcostientul si alti factori te acuza? Eu cu siguranta sunt cutreierat de acest sentiment in ultima vreme. Si totusi incerc sa ma comport ca un substituent pentru un anumit lips. Si uneori simt adevarate progrese, iar in alte zile simt un esec, esec datorat lipsei mele de potential poate, poate lipsei de curaj sau pur si simplu NU ma pricep.

Dar raman promt, gata sa infrunt orice necaz datorat acestei probleme. Iar cu toate astea voi spera, cum am mai spus, cel mai dulce sentiment, este speranta.

Voi spera fiu alaturi de persoana iubita, sa lupt pentru ea macar 10% din cum a luptat ea pe parcursul relatiei. Voi inova sentimente si ceva nou zilnic, incat sa o surprind, incat sa nu ajunga prea departe de mine. Imi voi lua inima in dinti, si voi calari soarta spre bunul meu plac si al ei. Astfel numai are rost sa intreb "DE CE", sa elimin acea intrebare retorica. Iar prin absurd, daca voi cadea vreodata, imi voi aminti vorba dulce a bunicului meu : "Cand cazi, te ridici. Dar nu cu privirea in fata, ci SUS, si las-o acolo." Pana una alta lupt,sper si iubesc, mult succes mie.