duminică, 12 septembrie 2010

Si baietii plang cateodata.

Am sa incep prin a-mi cere scuze, pentru ca titlul acestui articol nu e tocmai unul orignal. Si poate ca am plagiat indirect alte persoane. Ma rog, pot sa spun ca acest articol va fi unul dintre cele mai importante si mai de pret pentru mine, asa ca tratati ca atare. Despre lacrimi, ce stim noi despre lacrimi? Apar atunci cand suntem fericiti, cand suntem tristi sau cand ne framanta ceva. Dar defapt ce NU stim despre lacrimi? Sau poate stim, dar nu bagam de seama. Ce nu stim, este ca lacrimile au un inamic, natural. Orgoliul, care s-ar trasnpune in mandrie. El mai este numit, blocaj sentimental. Noi barbatii, dispunem inca din nastere de acest defect, pentru ca atunci cand avem necazuri sau se iveste un moment lacrimogen, NU PLANGEM! Desi plansul, este un lucru benefic. Baieti in general REFUZA, sa se injoseasca, pentru ca faptul ca prin plans s-ar putea descarca si ar putea elimina din presiune, ca este un fapt mult mai infim, decat parerea prietenilor. In ultimul an, am reusit sa plang, fie ca meritam, fie ca nu, dar SINCER, mi-a prins bine. Pe langa faptul ca am plans, am realizat totodata ca lacrimand, iti speli ochii, la propiu dar si la figurat. Ca sa fiu mai explicit. Mi-am dat seama unde am gresit, si CE NU, ar trebui sa mai gresesc. Mi-am invatat orgoliul, sa reactioneze intr-un mod echitabil si sa calculeze situatile. Mi-am transpus gandurile in fapte si mi-am intarit constiinta. Asa ca de acum cand mai gresesc, pur si simplu, acea voce care te mustra, se aude mult mai tare si mult mai repetiva. Totul, prin lacrimi. Dar de ce prin lacrimi? Ei bine, lacrimile sunt o piesa a unui puzzle, puzzle in care se regaseste viata in asamblu. Iar fara aceasta piesa, nu vom fi niciodata in stare sa ne traim viata, ca la carte. Plangem in mod egal cu sexul opus? As spune ca DA, pai femeia plange atunci cand o telenovela incepe, se intampla si se termina. Barbatul, striga HAI CU GOLUL, plange cand primeste sau da gol echipa favorita si se lauda sau injura atunci cand se termina acel meci. Pana aici mi se pare totul echitabil. Ati spune ca NU. Pai va dau si un raspuns, din exemplul dat, daca barbatii ar plange la telenovele pe tot parcursul lor, ei ar fi efemenizati usor inspre gay, si cu siguranta ar ramane in categoria FEMEI CARE PLANG, SI NU BARBATI CARE PLANG. Poate m-ati inteles, poate nu. Si poate m-am intins mai mult cu vorba, dar sfatul meu, si nu sunt o persoana cu experienta, pentu ca in plans, consider eu, nu poti acumula vreodata, experienta, dar omul daca este facut sa planga, de ce sa nu planga? E un beneficiu dat de Dumnezeu prin prisma naturii sa plangem, sa ne plangem, sa fim plansi. Scapati de acel orgoliu, si aratati ca adevaratii barbati, mai plang cateodata.

8 comentarii:

  1. Frumos articol...si subiect totodata. Nu multi baieti au puterea sa recunoasca ca plang!

    Te iubesc, pwiule ! :*

    RăspundețiȘtergere
  2. NU multi recunosc, dar odata si odata o fac, recunosc ca sunt defapt sensibili

    Te iubesc si eu puiule :*

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc pt com, ai mare dreptate in ceea ce ai scris :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sincera sa fiu, la inceput m-a uimit postul tau, insa dupa ce l-am citit, cred ca am inteles ce ai vrut sa sugerezi.

    Te felicit pentru ca ai avut curajul sa recunosti, si pentru sfaturile, bune, zic eu pe care le-ai dat prin tot ceea ce-ai scris.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai dreptate, orgoliul, asa suntem noi baietii, bafta amice.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nice, a very introspective piece. Keep on writing!

    RăspundețiȘtergere
  7. Am trecut pe aici, imi place fosrte mult cum scrii si ceea ce scrii asa ca o sa te adaug la blogroll, sa pot citi ceea ce este nou .

    RăspundețiȘtergere