miercuri, 8 septembrie 2010

Neajunsuri sufletesti.



Care este diferenta dintre un om care se apropie de abstract si diferenta dintre omul care este lipit de concret? As spune ca este vorba doar despre inhibitie. Ea se defineste cam asa:  Inhibitia este acea stare a neuronului care implica trecerea influxului nervors prin el. Inhibitia se poate prezenta sub mai multe forme, care pot fi grupate in doua categorii:inhibitie externa si inhibitie interna.
Ce vreau sa spun prin asta, ar fi ca mapamondul pe care ne traim viata de zi cu zi, traiesc oameni cu idei si ganduri diferite, si vad altfel unul fata de celalalt viata. Oamenii care gandesc intr-un mod abstract, si care pentru ei ambalajul fizic nu e decat o carcasa a sufletului. Acei oameni numai avand grija de fizic, si bazandu-se ca pot muta muntii doar cu un gand. Poate nu s-a inteles nimic pana aici, dar incerc sa pun o balanta intre visatori si pesimisti.
Ce anume sta legat de inhibitie? Faptul ca omul poate fi complexat de orice detaliu, iar si de acest fapt sta la randul sau legat si indicatorul de fericire. Fericirea fiind cel mai important element care duce omul spre abstract respectiv concret. De ce este fericit omul legat de concret? Pentru ca este 100% sigur de ziua de maine. De ce este fericit 100% cel care traieste in abstract? Pentru ca spatiul si timpul sunt egale cu zero pentru el. In ce anume isi gaseste fericirea omul concretizat pe ziua de maine? In produsele alimentare, de uz casnic etc. care sunt in totalitate ECO, si pot garanta o sanatate 100% imaculata. In in acel sport al mintii, numit sah, unde totul este exact ca in matematica. Si in familie, avand o familie, este concret ca in zilele grele vei avea pe cineva la greu. In ce buzunare se gaseste fericirea omului abstract? In marijuana, fumand acel drog, el paraseste trupul, lasand mintea intr-un mediu euforic. In revolutie, atunci cand stie ca ziua de maine cu sau fara revolutie va fi tot la fel de penibila ca ieri. Si in ciocolata, pentru ca poate manca oricat de multa, fara frica de a face diabet. Si stie ca omul pana la urma tot moare, cu sau fara diabet. O intrebare care ma macina ar fi, daca doi oameni cu astfel de gandiri, cu astfel de emotii legate de prezent, se pot iubi si forma o familie? Indiferent de raspuns, omul ar trebui sa pluteasca intre aceste maluri, pentru a se bucura de minut fara a fi macinat de inhibitie, complex sau neajunsuri sufletesti. 

2 comentarii: