Ziua de maine.

Astazi mi-am fixat cateva obiective ce tin strict de bunastarea viitorului meu. Si lista ar suna cam asa:

 - Sa fiu cel mai fidel baiat in relatia mea pe care o am de doi ani.

 - Sa iau bacalaureatul, cu nota de promovare, daca nu chiar si cu o nota imprevizibil de buna pentru mine.

 - Sa reusesc sa ma trezesc fara probleme la ora 6 dimineata.

 - Sa lecturez de la cuprins pana la ultima fila, lista de carti pe care mi-am notat-o.

 - Sa ma pregatesc foarte bine pentru bacalaureat in putinul timp ramas.

 - Sa ma tin de promisiunile facute si de cele ulterioare.

 - Sa merg cel putin odata pe luna la biserica.

 - Sa mananc cat se poate de sanatos, fara junk food.

 - Sa fiu AS in urmatoarele materii: Matematica, Fizica si Limba si literatura romana.

 - Sa fac cat mai multe acte de caritate, pe cat imi este posibil.

  Cam asa ar suna reteta pentru bunastarea mea pe viitor. Sper daca voi duce la capatat cel putin aceasta lista sa am o zi mai buna maine. 

Jan Lee is back.

Pe la inceputul articolelor mele am postat un clip video cu un invidit expert in artele martiale pe nume Jan Lee. El nu se lasa, uitati-va la a doua parte:




Si prima parte, pentru a numai cauta in arhiva, acei care sunt interesati:

Cateva lucruri fara sens, in viata unui barbat.

Sunt relativ, cateva lucruri care nu se pot lega cu sens intre ele in viata unui barbat. Mai exact niste situatii in care raspundem cu Da sau Nu, desi raspunsul ar trebui sa fie total opus. M-am gandit la cateva situatii si as vrea sa dau cum sunt obisnuit sub forma unei liste. Ele ar fi:

 - Atunci cand vine pe lume un al patrulea sau al cincilea copil, iar sotia te intreaba daca nu e cea mai minunata zi din viata ta, dar defapt cu siguranta ne-am saturat de astfel de zile minunate din cauza portofelului strans de criza. Ciudat, spunem Da, si tot ciudat ea se gandeste sa te mai chinuie cu urmatoarea intrebare: Nu-i asa ca mergem si la shopping acum? Din nou.. Da!

 - Purtam sosete albe la un eveniment, iar ne ascultam sotia, pentru ca ea se pricepe la imbracat din cauza unui nenoricit de post tv numit "Fashion TV", unde cu siguranta spune ca e un must have acele sosete albe, desi nu te descalti, si deci posibilitatile tale pentru a fi vazut de cineva cu acele sosete sunt NULE. Dar intr-un final, spunem Da!

 - Spui ca niciodata nu o sa plangi pentru ca in tine sta un barbat viking, care sta sa iasa, dar defapt plangi, pentru ca esti un sensibil incurabil, totul ca sa-ti cuceresti febletea, deoarece ea URASTE filmele cu Van Damme, deci uraste barbatul rigid si dur din tine.

 - Ai fost de mic educat ca femeia este cea care trebuie sa gateasca si sa fie "sluga" noastra, dar defapt cand deschide gura si tipa, esti fratele cenusaresei.

 - Nu plangi la filmele lacrimogene, dar defapt pentru ca te-a pus la "regim" , incepi sa plangi la telenovelele cu Adela Popescu, pentru ca te-ai saturat de "regim"

 Cam astea ar fi situatile penibile unde spui Da/Nu cand defapt vrei altceva, sau cand faci anumite "compromisuri", totul pentru ce iubim noi, FEMEIA! 

Cateva minuni la care spera barbatul.

Zilele astea ma gandeam la cateva lucruri pe care barbatul le doreste in viata lui, dar e posibil sa nu aiba parte vreodata de ele. Am sa dau totul sub forma unei liste:
 - Sa se uite la un meci de fotbal dupa cele doua ore de telenovele langa sotia sa.
 - Sa-si gateasca singur atunci atunci cand a intervenit o cearta crunta intre el si sotia sa.
 - Sa se uite cum pierde echipa rivala la fotbal, dupa ce echipa lui de suflet, a retrogradat.
 - Sa ajunga in sfarsit, pe teren sau in tribune, la o finala de Uefa Champions League ori la o finala de Cupa Mondiala.
 - Sa fie iubit.
 - Sa nu piarda la table.
 - Sa nu sa se apuce de pacanele.
Cam astea ar fi cateva minuni pe care ni le dorim si uneori de care nu avem parte din pacate. Am sa mai revin cu mai multe "minuni" pe care NU le dorim in viata noastra, dar din pacate avem parte.

Rihanna.

De astazi sunt fan OFICIAL, al unui momument in muzica generatiei mele. Ea se numeste Robyn Rihanna Fenty. Deci de azi inainte, peste tot unde voi fi intrebat despre genul si personalitati din muzica, raspunsul meu va fi doar unul: Rihanna. Va salut cu mult respect.

De ce inselatul este totuna cu prostia?

Zilele trecute ma gandeam care ar fi motivele pentru care as spune NU, atunci cand as fi pus in situatia de a fi infidel. Cu siguranta intotdeauna un NU trebuie bine argumentant ca sa nu mai fii pus in situatia de a te repeta. Deci, care sunt motivele pentru care este bine sa stai langa iubita, in cazul meu, dar si in cazul fetelor, langa iubit. Primul motiv cu siguranta ar fi acela ca esti iubit si iubesti. Bine ati spune ca e un lucru banal, dar v-ati intrebat vreodata ca sunt oameni care nu au fost iubiti de la nastere si au fost aruncati in orfelinate? Ca sa nu mai spunem ca dupa... se sinucid din cauza palmei date de catre soarta? Trist, dar adevarat - e o minune ca suntem iubiti si ca iubim, deci asta ar fi un motiv. Un alt motiv ar fi sutele de clipe petrecute impreuna, clipe unde ati ras, unde v-ati sarutat pasional, unde ati gatit impreuna, unde ati construit ceva impreuna; zilele cand ati trecut prin bune sau rele, zilele cand va amuzati in fata televizorului. Dar totusi, pare sau nu plauzibil mai sunt motive. Daca inca nu v-am convins ganditi-va ca acea persoana care va iubeste, iar voi ati fi tentati sa o inselati, acea persoana ar fi chiar persoana potrivita, perfecta, persoana pe care altii o cauta o viata, si nu reusesc sa o gaseasca amagindu-se in casnicii... Ultimul motiv dat, desi ar fi milioane de spus si de dovedit, ar fi acela ca pielea ei...nu te va mai atinge vreodata...si niciodata nu te vor mai apuca fiori calzi atunci cand iti sopteste usor la ureche " Te iubesc, puiule...". Deci sfatul meu, ca persoana integrata in jocurile societatii, este sa faceti diferenta foarte bine intre DA si NU, si daca alegi NU ganditi-va la tot ce inseamna EA/EL, si tineti piept tuturor tentatiilor, pentru ca ce ai azi, maine poate ramane doar o amintire...

Perversa ca pe Tg Ocna !

Romanul din ferentari care acum discipoli!

Perversa CA PE Targu Ocna - Song
Asculta mai multe audio hip-hop

Si varianta originala:

Hot Jack Daniels

Cu siguranta lumea de azi, este condusa de vicii, dar cel mai vechi viciu, este acel de a fi depedent de alcool. Pot spune ca am vazut cum alcoolul a distrus vieti unde nu sa mai putut remedia nimic. Dar de ce oamenii aleg alcoolul? Pai as putea spune ca primul factor care in general troneaza in cazul alcoolicilor, este supararea.. Omul bea atunci cand este suparat, bea atunci cand este fericit, bea atunci cand se distreaza, bea cand nu-i convine ceva. Sincer ce ma deranjeaza nu este faptul ca se bea, ci limita pe care o depasesc acei oameni care aleg acest sport. In ultima vreme se arata cu degetul catre fumat, droguri si alte prostii, dar catre alcool nu zice nimeni nimic, si mai este numit si aliment! Wtf..? Poti numi o vodka aliment? Ma rog, ceea ce vreau sa spun este ca excesul de bauturi tari si mai putin tari dauneaza grav celor din jur si mai ales lacasulul sufletului. Cu siguranta ca sa numai intru in alte filozofii, statul roman, deasemenea nu face nimic, iar alte ong-uri duc niste campanii prost organizate, prost create, prost promovate. Deci ce trebuie noi sa facem, atunci cand o persoana intra si numai poate iesi din aceasta patima? Sincer nu am gasit sfaturi bune si dovedide folosind Google, dar pot sa va spun un singur sfat, cel mai bun ajutor pentru fanii acestui sport, este sa fii tu cel care nu intrece limita! Cel mai bun exemplu pentru cei dragi esti tu, iar schimbarea altora, vine din propia persoana.

23 de luni, de cand ne iubim !

Astazi 18.09.2010, implinim 23 de luni, 1 an si 11 luni, o mica viata de om, de cand impartasim unul fata de celalalt sentimente de iubire, Te iubesc :*

Chill out zone!

Banuiesc ca toata lumea are un loc unde se poate linisti fara a fi deranjati de catre cineva. Unii numesc acele locuri, vacante, altii casuta de la tara sau in general fotoliul de pe hol. Zona mea de liniste, unde pot ramane doar eu si gandurile mele, se regaseste peste tot in locurile mentionate mai sus, dar in special ar fi vacantele, care din pacate inca nu am reusit sa le duc pana la capat. Dar unde vrea omul, sa se duca atunci cand esti incarcat negativ de catre societate, si numai poti respira un minut in orasul tau? Unii s-ar duce, impinsi de vise, in insule exotice, locuri neexplorate de om sau varfuri de munti. Eu cu siguranta as alege Paris, Paris pentru ca este un oras cu o istorie bogata, cu multe locuri bune de vizitat, desi te duci de sute de ori, vei dori o intoarcere pe champ elysee cat de curand posibil. Alte locuri bune de vizitat ar fi Barcelona, Lisabona sau orasele cu relief muntos din Austria. Dar in lipsa de fonduri si alte posibilitati as alege sa raman la fotoliul meu. Unde imi pot lega cugetarile, sentimentele si gandurile spontane. Pentru voi, unde se regaseste acel CHILL OUT ZONE? Pentru ca nu conteaza unde este acel loc, ci cat de des scapam de toata nebunia asta, si cat timp acordam linistii noastre. Cu siguranta, daca nu vom acorda timp pentru interiorul nostru, vom imbatrani mult mai repede decat o sa ne asteptam. Asa ca indiferent de loc, acordati intai timpul necesar pentru linistea sufleteasca, pentru ganduri si pentru minte in general.

Diferente.

Am sa vorbesc despre diferentele dintre generatia de astazi, care isi traiesc copilaria, si de noi, noi cei care am prins Fox Kids si Cartoon Network, Tom & Jerry si Power Rangers, jocul pe televizor si miuta din curtea scolii. Dar de fapt, am sa ma rezum la ce face copilul de azi, fata de copilul de ieri, in preajma Craciunului. Cu totii eram prostiti, de catre proprii parinti sau de catre cei dragi, sa scriem o scrisoare acelui individ, numit Mos Craciun, care uneori avea plete dalbe. Cu totii scriam mosului, ceea ce ne doream, ceea visam, ceea ce nu meritam. In schimbul dorintelor noastre, "mosul" ne cerea sa ne facem patul, sa facem curatenie in hainele noastre sau alte treburi de care noua ne era greu sa le facem. Intr-un final, faceam mai tot ce ne cerea acel mos pervers, si ne alegeam cu jucaria si cu un minunat zambet, bineinteles, pana ni se strica jucaria, aceasta fiind de la turci sau chinezi, dupa care dadeam zambetul pe lacrimi. Dar nu despre asta e vorba, ce face copilul din ziua de azi? Care este infectat cu prea multa informatie, care este prea grea  pentru nivelul la care mintea lui s-a dezvoltat. Copilul in ziua de azi in schimbul unor jucarii ii cere mosului cam asa ceva: niste jocuri, pe care la poate juca si varianta online, filme porno, toate in varianta HD, 200 gr. de etnobotanice, bauturi slab alcoolizate sau mai bine, tari alcoolizate si restul dorintelor.. v-ati speria si voi.. Ce face acel copil in schimbul indeplinirii acelor dorinte, desi..slabe sanse ca acel copil sa aibe niste parinti nebuni. El iese in amiaza mare, cu o bucata de tutun in gura, pana la magazinul de pe colt, cumpara un pet de bere, si... urca inapoi sus. Se face comod in fata calculatorului, si se pune pe downloadat filme porno. Dupa ce downloadul s-a terminat se apuca de o partida buna de Counter-Strike, dupa care doarme. Astfel, conform acestui orar, zi de zi, el este mereu pe lista mosului. Sper ca m-am facut inteles pana aici si nu vreau sa judec pe absolut nimeni, dar vroiam sa pun o balanta, intre copii care au prins desenele animate la televizor, printr-o antena agatata de perdea, care se jucau in fata blocului, care faceau boacane si acei copii care in ziua de azi, sunt blocati in fata monitorului, consumandu-si practic, toata copilaria online. E un semnal de alarma, dat noua, pentru ca si noi vom ajunge sa avem copii si daca copii in ziua de azi se comporta astfel nu vreau sa va folositi de imaginatie ca sa vedeti cum ar arata urmasii nostri. Vreau ca noi, generatia noastra sa le ofere o copilarie naturala, nu una digitala. Acest post nu este o campanie, este doar o oglinda - care s-a cam aburit in ultima vreme. Multumesc tuturor celor care m-au inteles!

Si baietii plang cateodata.

Am sa incep prin a-mi cere scuze, pentru ca titlul acestui articol nu e tocmai unul orignal. Si poate ca am plagiat indirect alte persoane. Ma rog, pot sa spun ca acest articol va fi unul dintre cele mai importante si mai de pret pentru mine, asa ca tratati ca atare. Despre lacrimi, ce stim noi despre lacrimi? Apar atunci cand suntem fericiti, cand suntem tristi sau cand ne framanta ceva. Dar defapt ce NU stim despre lacrimi? Sau poate stim, dar nu bagam de seama. Ce nu stim, este ca lacrimile au un inamic, natural. Orgoliul, care s-ar trasnpune in mandrie. El mai este numit, blocaj sentimental. Noi barbatii, dispunem inca din nastere de acest defect, pentru ca atunci cand avem necazuri sau se iveste un moment lacrimogen, NU PLANGEM! Desi plansul, este un lucru benefic. Baieti in general REFUZA, sa se injoseasca, pentru ca faptul ca prin plans s-ar putea descarca si ar putea elimina din presiune, ca este un fapt mult mai infim, decat parerea prietenilor. In ultimul an, am reusit sa plang, fie ca meritam, fie ca nu, dar SINCER, mi-a prins bine. Pe langa faptul ca am plans, am realizat totodata ca lacrimand, iti speli ochii, la propiu dar si la figurat. Ca sa fiu mai explicit. Mi-am dat seama unde am gresit, si CE NU, ar trebui sa mai gresesc. Mi-am invatat orgoliul, sa reactioneze intr-un mod echitabil si sa calculeze situatile. Mi-am transpus gandurile in fapte si mi-am intarit constiinta. Asa ca de acum cand mai gresesc, pur si simplu, acea voce care te mustra, se aude mult mai tare si mult mai repetiva. Totul, prin lacrimi. Dar de ce prin lacrimi? Ei bine, lacrimile sunt o piesa a unui puzzle, puzzle in care se regaseste viata in asamblu. Iar fara aceasta piesa, nu vom fi niciodata in stare sa ne traim viata, ca la carte. Plangem in mod egal cu sexul opus? As spune ca DA, pai femeia plange atunci cand o telenovela incepe, se intampla si se termina. Barbatul, striga HAI CU GOLUL, plange cand primeste sau da gol echipa favorita si se lauda sau injura atunci cand se termina acel meci. Pana aici mi se pare totul echitabil. Ati spune ca NU. Pai va dau si un raspuns, din exemplul dat, daca barbatii ar plange la telenovele pe tot parcursul lor, ei ar fi efemenizati usor inspre gay, si cu siguranta ar ramane in categoria FEMEI CARE PLANG, SI NU BARBATI CARE PLANG. Poate m-ati inteles, poate nu. Si poate m-am intins mai mult cu vorba, dar sfatul meu, si nu sunt o persoana cu experienta, pentu ca in plans, consider eu, nu poti acumula vreodata, experienta, dar omul daca este facut sa planga, de ce sa nu planga? E un beneficiu dat de Dumnezeu prin prisma naturii sa plangem, sa ne plangem, sa fim plansi. Scapati de acel orgoliu, si aratati ca adevaratii barbati, mai plang cateodata.

Maturitate.

In jurul meu si cred a tuturor, se invarte acest cuvant maturitate, cuvant care la o anumita varsta, devine o necesitate pentru fiecare dintre noi. Dar de ce sa fii matur? Pentru simplu fapt ca toti ceilalti din jur, care sunt de o varsta cu tine, sunt niste oameni maturi? Pentru ca parintii, prietenii, iubita/iubitul si restul societatii iti cer acest lucru? Ei bine.. DA, dar si nu numai. Este bine sa fii matur atunci cand cei pe care ii iubesti au nevoie de tine. Pentru ca o decizie importanta, se ia atunci doar cand ai discernamant si maturitate in proportie de minim 90%. Ce vreau sa spun e ca indiferent de varsta frageda pe care o au unii sau de varsta celor care schimba prefixul, noi toti ar trebui sa pasim in maturitate odata si odata. Si sa nu ne mai suparam, cand unii ne spun ca suntem imaturi. Pentru c negand acea chestie, dovedim defapt ca suntem complet imaturi. In incheiere, avem nevoie disperata de maturita, pentru ca traim intr-o lume nebuna, unde legea junglei troneaza. Si ca cred acest pas in viata trebuie grabit, pentru ca in aceasta jungla de beton, sunt oameni care pur si simplu vaneaza ce este al tau, iti vaneaza buzunarul, persoana iubita si chiar moralul. Poate ca nu m-am facut bine inteles, dar sfatuiesc pe toti cei care respira aerul unei societati bolnave, sa-si grabeasca propia maturitate, pentru ca uneori propia umbra poate fi inamicul numarul unu.

Asta pentru ca sunt RAPIDIST!

Ma indoiesc, deci exist; cuget, deci exist; exist, deci sunt RAPIDIST - Florian Pitis.

Ultimele minute, Ultimul Mohican

V-ati gandit vreodata cum ar fi sa va treziti intr-o dimineata, una racoroasa. O dimineata unde va veti trezi cu 24h inainte de sfarsitul lumii. Nimeni pe strazi, nimeni in magazine sau mall-uri, nimeni sa-si plimbe catelul prin parc, absolut NIMENI. Va ridicati din pat, nestiind ca ati ramas singuri pe mapamond, va spalati pe dinti, luati micul dejun, sau ce faceti diminetile, timpul deja se scurge ramanand cu cateva ore mai putin din ultima zi. Va mirati ca nu e nimeni in casa, va intrebati unde este plecat, deschideti televizorul, nimic! Va lasa-ti mirati de imprejurari. Timpul trece, ajungeti la amiaza. Iesiti din casa, aveti acel presetiment de singuratate obscura. Va duceti la scoala sau unde trebuie sa mergeti, NIMENI. Deja v-ati dat seama ca ceva nu e in regula, intrati usor in panica, si va intrebati ce se intampla, cum si deasemenea daca cei dragi sunt in bine si unde au plecat toti, odata ce pe nu a-ti dat pana acum peste nici un trup/cadavru/mortaciune, posibil sa intrati cu ochii in lacrimi in primul spital sau in prima sectie de politie pentru a cauta raspunsuri. Surpriza ! Nimeni ! La un anumit punct al zilei realizati care este situatia, si va mai raman ceva ore din ultima zi pe pamant. Ce anume faceti? Va spun eu ce as face. Odata ce absolut nimeni nu ar mai fi, intrebarile venite din interior ar fi deja consumate. M-as duce in primul magazin alimentar/supermarket/hipermarket , si odata ce nu va mai fi nimeni, nu vei fi acuzat de imprumut. Imi voi umple cosul cu cele mai dulci bunatati si sa caut pe undeva o camera foto. Dupa toate astea voi cauta un bloc foarte inalt, sau un varf de munte/deal. Si ma voi delecta cu acele bunatati pentru ultima oara, si voi astepta ultimul apus. Si voi face si o poza cu acel apus pentru ca daca cineva va gasi acea poza, va sti cum a aratat ultimul apus al civilizatiei noastre. Voi ce ati face?

13 in loc de 15..

Imi amintesc de prima mea de zi de scoala, cand emotiile erau vizibile pe fata rosie si in lacrimi. Intrebandu-ma pe mine insumi, de ce adio gradinita? Ajungand pe terenul scolii numarul 5, din Piatra Neamt, o ploaie de copii se asezau, fiecare  dupa clasele din care faceau parte. Bobocii de atunci, printre care eram si eu, treceam cu totii pintr-un tunel de buchete de flori, si dadeam din picioare cat mai repede, pentru ca cei mai mari ne loveau cu acele buchete de flori defapt. O duzina de parinti pe langa cei mici, parinti care plangeau, unii lesinau pentru ca odraslele lor faceau primul pas in educatia romana. Fiecare era cu unul dintre parinti cel putin, fiecare era incurajat cu hai mama numai plange, aici nu stie nimeni ca faci pisu pe tine. Emotionant, dar eu eram mai cochet, in prima mea zi de scoala, au fost langa mine alaturi, scumpa mea mamica, scumpul meu bunic si bineinteles scumpa mea matusa. Ajuns in clasa, pus chiar in prima banca, cu o fata numita Delia, daca memoria ma tine, imi spuneam daca vor fi grele cartile, le voi arunca si ma duc sa joc fotbal. Asa ma incurajam atunci, pentru a trece cu bine peste clasa intai de scoala. Ce pot sa-mi mai amintesc despre clasa intai, este faptul ca iarna, ma duceam pe dealul de langa scoala, si impreuna cu alti prieteni, in loc de ore ne dadeam pe derdelus, iar invatatoarea zgribulind de frig, ne chema in clasa. Urma bineinteles o bataie buna, pusi in colturile clasei, certati si tot tacamul.
Pana in clasa a8a sincer nu am luat scoala in serios, pentru ca fotbalul imi ocupasera in jur de 99% din atentie, si am tratat scoala ca pe o gluma, facuta de invatamant. In clasa a9a, nereusind la liceul sportiv, pentru ca picaseram acel examen respectiv clasei a8a, m-am pus pe invatat si mi-am hotarat sa iau in considerare si scoala si fotbalul si prietenii, in mod egal. Destule amintiri legate de scoala, as mai avea sa spun, dar nu am nici timpul, nici spatiul necesar pentru a le spune. In incheiere am o urma de regret pentru ca incepe scoala. Si acel regret vine pentru ca in primul rand va intra distanta intre mine si prietena mea, voi ramane doar cu amintirile acestei veri, voi mai avea putin timp sa dorm dimineata, ca de..orele incep dimineata de acum, iar ca un ultim regret ar fi acel ca imi voi trezi din hibernat toti neuronii pentru a da randament in acest sistem scolar. Oricum imi pare rau, ca acea traditie de 15 septembrie, nu se mai tine, pentru ca inca de mic, acel 15, reprezinta un numar magic. Toate cele bune si va doresc 10 la sport,desen si purtare, restul copy-paste de la coleg.

SuperBlog 2010!

Astazi 9.9.2010, imi provoc ambitia si curajul de a participa la primul meu concurs in materie de blogging, numit Super Blog 2010 - Cel mai talentat blogar al anului. Ca si in fotbal, imi spun : Sper sa fac o figura buna, de data asta postand, si nu dand gol!

De ce fura omul?

De ce ar putea fura omul? Pai as putea gasi cateva motive, pe care la invocam fiecare cand gresim astfel. Pana la urma ce putem fura? Pai, poti fura incepand de la bani, si alte lucruri cu valoare, pana la drepturi de autor sau iubita/iubitul cuiva. Se fura orice! Dar haide sa gandem ce ne poate impinge sa furam, si de ce nu ne putem abtine. Primul motiv, pe care il gasim peste tot pe Terra, este saracia, saracia provacand foame, dorinta de a avea ceva la care doar ar putea sa viseze si ar mai fi multe rani pe care le deschide saracia,iar prin furt s-ar inchide. Urmatorul motiv ar fi acel ca oamenii uneori mai inspre mereu, pot fi invidiosi si gelosi pe ce nu au. Precum acei care vor sa strice relatii serioase, crezand ca le-ar pica mai bine acea persoana langa ei. Acei oameni, uneori, teoritic au tot, dar niciodata nu sunt multumiti, iar dorinta de a avea ce are vecinul, ii impinge la furt. Cu siguranta acest tip de furt, nu este condamnat de catre constitutia Romaniei, dar este totusi condamnata de catre cei care au ratiune, moralul slefuit si de catre Dumnezeu. Deci tot vor fi pedepsiti, ori daca nu de catre persoanele furioase carora li s-au furat persoana iubita. Un alt tip de furt, este acel furt de personalitate, atunci cand incerci sa dai un copy-paste din caracterul unuia, in persoana ta. Eu il consider tot un furt, si nu cum ar spune altii ca imit doar modelul meu in viata. Daca poti sa ai un model in viata, acel model este persoana de dimineata pe care o privesti in oglinda. Pentru ca doar diminetile suntem puri, nu intram in certuri, nu ne gandim decat la ce am visat aseara si la cum sa incepem ziua respectiva. Ultimul enumerat de catre mine, dar mai fi foarte multe tipuri de furt. El ar fi acel furt care se refera drepturile de autor. Cum poti fura munca unui om, si ratiunea sa te lase sa te folosesti de acea creatie , care deobicei se refera la arta. Si sa-ti insusesti toate drepturile pentru acel lucru. Deobicei poate nu ma fac mereu inteles, dar tot ce vreau sa spun, ca in orice furt pe care l-am comite, cu sau fara discernamant, va fi odata pedepsit indirect sau in cele mai multe cazuri direct. Feriti-va de acest pacat.

Neajunsuri sufletesti.

Care este diferenta dintre un om care se apropie de abstract si diferenta dintre omul care este lipit de concret? As spune ca este vorba doar despre inhibitie. Ea se defineste cam asa:  Inhibitia este acea stare a neuronului care implica trecerea influxului nervors prin el. Inhibitia se poate prezenta sub mai multe forme, care pot fi grupate in doua categorii:inhibitie externa si inhibitie interna.
Ce vreau sa spun prin asta, ar fi ca mapamondul pe care ne traim viata de zi cu zi, traiesc oameni cu idei si ganduri diferite, si vad altfel unul fata de celalalt viata. Oamenii care gandesc intr-un mod abstract, si care pentru ei ambalajul fizic nu e decat o carcasa a sufletului. Acei oameni numai avand grija de fizic, si bazandu-se ca pot muta muntii doar cu un gand. Poate nu s-a inteles nimic pana aici, dar incerc sa pun o balanta intre visatori si pesimisti.
Ce anume sta legat de inhibitie? Faptul ca omul poate fi complexat de orice detaliu, iar si de acest fapt sta la randul sau legat si indicatorul de fericire. Fericirea fiind cel mai important element care duce omul spre abstract respectiv concret. De ce este fericit omul legat de concret? Pentru ca este 100% sigur de ziua de maine. De ce este fericit 100% cel care traieste in abstract? Pentru ca spatiul si timpul sunt egale cu zero pentru el. In ce anume isi gaseste fericirea omul concretizat pe ziua de maine? In produsele alimentare, de uz casnic etc. care sunt in totalitate ECO, si pot garanta o sanatate 100% imaculata. In in acel sport al mintii, numit sah, unde totul este exact ca in matematica. Si in familie, avand o familie, este concret ca in zilele grele vei avea pe cineva la greu. In ce buzunare se gaseste fericirea omului abstract? In marijuana, fumand acel drog, el paraseste trupul, lasand mintea intr-un mediu euforic. In revolutie, atunci cand stie ca ziua de maine cu sau fara revolutie va fi tot la fel de penibila ca ieri. Si in ciocolata, pentru ca poate manca oricat de multa, fara frica de a face diabet. Si stie ca omul pana la urma tot moare, cu sau fara diabet. O intrebare care ma macina ar fi, daca doi oameni cu astfel de gandiri, cu astfel de emotii legate de prezent, se pot iubi si forma o familie? Indiferent de raspuns, omul ar trebui sa pluteasca intre aceste maluri, pentru a se bucura de minut fara a fi macinat de inhibitie, complex sau neajunsuri sufletesti. 

Iubeste-i..

Iubeste-o si tine-o aproape pentru ca:
- Momentele cand e copilaroasa si se baga in bratele tale si te strange puternic.
- Pentru momentele cand isi impune cuvantul si ia atitudine si decizii mature.
- Pentru zilele cand ii merge prost, cauta refugiu mereu in bratele mele.
- Atunci cand ai probleme nu te lasa la greu, si trece prin foc pentru mine, si imi spune "Lasa puiule, te ajut sa trecem impreuna peste.."
- Pentru zilele cand ne plictisim, mereu gaseste ceva, ca sa arunce monotonia din acea zi.
- Pentru ca e o fata sensibila, plange si pune suflet la tot ce inseamna viata, pentru sufletul mare pe care il are si sentimentele pure pe care le are pentru mine.
- Pentru zilele cand e nervoasa din cauza faptului ca vorbesc mult si ma roaga sa tac.
- Pentru ca exista.
- Pentru ca a aparut ca o minune in viata mea.
- Pentru ca fiecare zi fara ea, inseamna o zi in inchisoare.
- Pentru ca langa ea m-am maturizat, si viata mea a luat un sens.
- Pentru ca m-a convins sa-mi fac permis la biblioteca si m-a facut sa lecturez din pasiune si nu din necesitate.
- Pentru ca este pregatita sa ma suporte o viata intreaga si pe langa asta sa ma mai si iubeasca.


Pentru toate astea, te iubesc :*

Ultima sansa.

Astazi 06.09.2010, imi iau agajamentul fata de propia persoana, si din respectul pentru celor care ma iubesc, sa duc la indeplinire 5 tinte sau obiective pentru viitor,ziceti-le cum vreti, care sa ma salte impresionant de mult in cariera si sa-mi aduca o bunastare in viata mea de zi cu zi. Si mai ales un plus zilei de azi.
P.S : Acest post poate parea ciudat, dar astfel imi mai amintesc de o promisiune, ca sa nu viu nevoit sa-mi lipesc un banner de usa cu " TREZESTE-TE, AI PROMIS CEVA!"

Numai gasesc iesirea..

Poate sunt nebun sau doar dozat cu prea multa imaginatie, dar mereu am fost fascinat, si extrem de invidios pe o creatie infaptuita de Dumnezeu, numita GHEPARD. Am fost uluit cum reusesc ei sa atinga 105 km/h si in ciuda faptului ca sunt carnivori si ca au nevoie de foarte multa cantitate de carne zilnic, ei reusesc sa-si mentina o aliura demna de invidiat. Intrebarea mea a fost, DE CE FUG CONTINUU ACESTE ANIMALE? Cercetatorii spun ca in general ele fug pentru a-si vana urmatorul mic dejun, si asta intamplandu-se mai mereu. Alt motiv ar fi atunci cand masculul duce o lupta crancena cu un alt mascul pentru a-si cuceri femela. Din pacate lupta se incheie si lasand o pata de sange pe blana usor aurie si pe orgoliu pentru pierzator. Dupa ce se termina acea lupta, acei pierzatori, pleaca din grupul din care faceau parte, si devin un lupi singuratici. Cautandu-si locul unde sa-si petreaca ultimele zile din viata, ei incep sa fuga, sa fuga cu lacrimi in ochi. Incotro? Nicaieri, ele doar fug, pana obosesc, iar unde se vor opri, va fi locul unde vor muri, pentru ca acele animale, iesite din propria lor societate, fug pana la extenuare, plangand, si iarasi fugand. Nu s-a inteles nimic poate pana aici, dar am vrut sa fac o comparatie intre om si acest animal. Cand omul este umilit, extenuat psihic si numai dispune de alte optiuni, ce face? Fuge.. cat mai departe de ceea il omoara, de ceea ce il doboara. Si cand necazul il tot urmareste, el fuge si mai tare, si mai tare.. iar cand a obosit, cu lacrimi in ochi.. se aseaza jos si spune  : S-a sfarsit !

Fiecare rugaciune, se termina cu un "amin".

Fiecare viseaza la o viata buna. Indiferent daca visele suna diferit la inceput, toate se rezuma la "sa avem o viata buna", unii dorindu-si statut financiar, un tempo mai bun in viata sau sanatate. Eu, imi doresc mai multe lucruri, care impreuna ar defeni o singura dorinta, una si buna. Prima mea dorinta ar fi sa numai fiu mintit, pe fata uneori. Urmatoarea e un pic mai complicata, pentru ca e despre batalia care se duce in inima mea, sa inlatur cateva defecte, precum egoismul, compasiunea si inca cateva. Si ca sa zic asa, ultima, desi ar suna asemanatoare cu prima, dar in privinta mea nu este, ar fi cea ca omul sa nu fie capabil sa mai minta, iar din dex sa dispara acest cuvant MINCIUNA si toate derivatiile lui. Bineinteles ca pentru a avea aceste dorinte duse la adevar, omul trebuie sa inchine o rugaciune, indiferent fiind faptul daca face sau nu parte dintr-o anumita confesiune. Rugaciunea incepe intotdeauna cu un " Tatal nostru.." si in final se termina cu un "amin", iar intre aceste cuvinte fiind milioane de cerinte rostite pentru a ne fi indeplinite. Fiecare avem dreptul sa ne dorim, sa ne rugam pentru acele dorinte, dar ce facem cu tot egoismul? Meritam ceea ce ne dorim? Ne dorim ceea ce trebuie? Poate nu a-ti inteles nimic pana aici, poate da. Ideea este ca cu totii trebuie sa ne gandim inainte de a simti nevoia sa cerem ceva, si daca avem ce sa oferim in schimb, si daca suntem capabili sa indeplinim si noi la randul nostru dorinte. Poate ca dorintele mele nu se vor indeplini niciodata, dar stiu una si buna. Nu voi inceta niciodata sa ma rog pentru dorintele mele.

Copilaria mea..

Imi trec prin minte, ca niste scurt metraje, clipele dulci din copilarie. Erau zile minunate cand gatuiam copacii dupa mere,pere si cirese, iar in zilele cand aveam noroc prindeam visine, struguri si pepenii incercati si refuzati din tarabale de langa piata. Ironic era ca cu totii aveam ce manca acasa, eram copii ingrijiti, dar cand veneam seara, veneam la fel de negri, ca cei de varsta noastra de prin Congo. Jucam cu totii ratele si vanatorii, ascunsa, prinselea si un joc inventat de noi in cartier numit "raioasa", jucam pana ne oboseau picioarele, pana ne navalea foamea si pana ne strigau parintii ca era ora de venit acasa. Cu toate astea imi amintesc de zilele de vara ale copilariei mele, unde mergeam cu totii pe Cuejdi, un rau, ca sa zic asa, cimentat pe o parte si pe cealalta a raului, si ne distram jucand fotbal de pe un mal pe celalalt. Uneori mai fugeam dupa minge cu lacrimi in ochi, pentru ca numai prindeam alta, nici poate cand lua parintii unora din noi salariul. Copilarie? Am avut-o, si ma simt mandru de ea. Imi amintesc de zilele cand ne suiam prin copaci, care poate mai sus, cand legam cate o franghie de crengile copacilor, si eram cu totii Tarzan. Zilele cand ne jucam cu masinutele langa copaci, sapam in pamant si faceam garaje, iar cand vedeam acasa, ne asteptau o mama buna de bataie.. Mai erau zilele de vara cand ne udam cu apa, si fugeam unii dupa altii ca un gen de hotii si bardistii, tot cartierul, obosind si in cele de urma ramannd fara din cauza setei. In zilele cand ramaneam putini, pentru ca unii dintre noi aveau norocul sa plece la mare, ne distram cand mergeam cu totii la un prieten si de pe geam aruncam in oameni baloane si pungi cu apa, cartofi si oua, rosii ce ne mai cadea la mana. Era amuzant! Iar in incheiere, sa vorbesc cum jucam cu totii "romaneasca, nemtoica, 21a si miuta" in gradina din fata blocului unde ramasesara gardurile ruginite, iar cateodata se mai intampla sa spargem geamuri, care din pacate, NU, se intampla mereu, loveam in geamuri, oameni, masini si unde mai aveam ghinion. Ar mai fi foarte multe de spus, despre copilaria mea, una simpla, dar etichetata de fericire. Dar sper ca am spus in substanta. Ce este copilaria? Ceva ce nu se poate cumpara, ceva ce nu tine cont de rasa, ceva ce face parte din evolutie.. Dar din pacate, acum pot vorbi despre copilarie, doar ca o amintire.

Despre vise..

Fiecare inca de mic are anumite dorinte, pentru cariera si pentru a-si forma o familie. Fetele isi doresc sa devina medici, veterinari, farmaciste, fotomodele sau artiste pe micul ecran. La baieti fiind cam altfel situatia, ei dorindu-si sa devina fotbalisti, politisti, avocati si unii pompieri.
La mine a stat cam altfel povestea, inca din copilaria mea, pe la 4-5 ani, lipsundu-mi dorinta de a deveni ceva cand cresc mare. Eram pur si simplu aerian. De aici si motivatia probabil mai tarziu, sa devin un pilot in aviatie. De la 6 ani, cu ceva timp inainte sa port in ghiozdan abecedarul, incepusera visul de a ajunge politist. In scut timp dorinta a fost risipita de ai mei, pentru ca zicandu-mi ei, este o meserie riscanta, si nu-mi sta in buzunare aceasta slujba. Mai tarziu v-am spus aparusera dorinta sa ajung pilot, in acele super avioane, care intrec viteza sunetului. Din nou, am fost convins, ca acea meserie este la fel de periculoasa, si ca la stiri apar zilnic, avioane prabusite, si ca iara acea meserie nu e potrivita pentru mine. Pe la 12 ani jucand incepand sa joc fotbal, in curtea scolii, inaintea orelor, cate o ora buna de fotbal, de luni pana vineri. a inceput sa apara in inima mea pasiunea pentru fotbal. Totodata vazand stirile mondene, am realizat ca meseria de fotbalist, iti aduce reflectia in tabloidele mondene si bani cu nemiluita. Toate bune, bunicul meu ma dusesera la o echipa de fotbal de juniori. Dorinta mea luasera foc, imi doream sa ajung un fotbalist mare, precum David Beckham, sa am bani pentru orice fel de nevoi, sa fiu un curvar autentic si sa apar in ziarele si revistele de scandal, mereu pe prima pagina. Cu timpul am trecut de echipa de juniori, am ajuns mai departe, bunicul meu a murit, am cunoscut persoana pe care o iubesc. Lucrurile incepand langa persoana iubita sa se defineasca altfel. Am inceput sa-mi doresc sa urmez facultatea de educatie fizica si sport, sa devin un familist convins, sa fiu tatal pe care nu l-am avut pentru copii mei si sa sa-mi fac mama si cei care ma iubesc mandri de mine.. Intr-un final, ca sa inchei, fiecare viseaza. Dar si visele au o evolutie in paralel cu varsta. Si fiecare avem dreptul sa visam pentru viitor, si fara vise nu exista viitor. O zi buna tuturor!

Bancul zilei - 1 septembrie 2010 (Pentru a intampina toamna cu umor)

Sunt trei posibilitati pentru a iesi din criza la nivel mondial. Dar sunt foarte greu de aplicat. Oarecum ele ar fi :
- Chinezii sa nu manance o zi!
- Rusii sa nu bea o zi!
- Romanii sa munceasca o zi..!

A sosit toamna!

Este 1 septembrie si din punct de vedere calendaristic, cat si din punct de vedere meteorologic, toamna si-a facut simtita prezenta. Oarecum pot spune ca ne-a scapat de acele temperaturi ridicate, ajuta pamantul sa renasca, iar cardiacii zambesc si spun bancuri pe o vreme prielnica. Poate un motiv de fericire pentru unii, iar pentru altii nu, pentru ca urmeaza deschiderea anului scolar, pentru elevi si studenti. Prin gradina bunicii apar fructele de toamna. Si ar mai fi multe motive pentru care sa ne bucuram de toamna. Dar toamna,  poate aduce si ploi nemiloase, te poate incarca cu melancolie, si sa te duca intr-o stare absoluta de monotonie, iar pentru unii poate insemna "despartire", folosesc " " , pentru ca nu e o despartire pe bune, ci una care sa te desparta de persoana iubita, din cauza studiilor. Toamna te poate rani, te poate incanta, te poate inspira, te poate uimi si te poate iubi. Dar pana la urma, toamna ramane doar un anotimp, care se tot repeta, in fiecare an. Asa si iubirea mea..ramane aceasi, si se va repeta, o viata.