13 in loc de 15..

Imi amintesc de prima mea de zi de scoala, cand emotiile erau vizibile pe fata rosie si in lacrimi. Intrebandu-ma pe mine insumi, de ce adio gradinita? Ajungand pe terenul scolii numarul 5, din Piatra Neamt, o ploaie de copii se asezau, fiecare  dupa clasele din care faceau parte. Bobocii de atunci, printre care eram si eu, treceam cu totii pintr-un tunel de buchete de flori, si dadeam din picioare cat mai repede, pentru ca cei mai mari ne loveau cu acele buchete de flori defapt. O duzina de parinti pe langa cei mici, parinti care plangeau, unii lesinau pentru ca odraslele lor faceau primul pas in educatia romana. Fiecare era cu unul dintre parinti cel putin, fiecare era incurajat cu hai mama numai plange, aici nu stie nimeni ca faci pisu pe tine. Emotionant, dar eu eram mai cochet, in prima mea zi de scoala, au fost langa mine alaturi, scumpa mea mamica, scumpul meu bunic si bineinteles scumpa mea matusa. Ajuns in clasa, pus chiar in prima banca, cu o fata numita Delia, daca memoria ma tine, imi spuneam daca vor fi grele cartile, le voi arunca si ma duc sa joc fotbal. Asa ma incurajam atunci, pentru a trece cu bine peste clasa intai de scoala. Ce pot sa-mi mai amintesc despre clasa intai, este faptul ca iarna, ma duceam pe dealul de langa scoala, si impreuna cu alti prieteni, in loc de ore ne dadeam pe derdelus, iar invatatoarea zgribulind de frig, ne chema in clasa. Urma bineinteles o bataie buna, pusi in colturile clasei, certati si tot tacamul.
Pana in clasa a8a sincer nu am luat scoala in serios, pentru ca fotbalul imi ocupasera in jur de 99% din atentie, si am tratat scoala ca pe o gluma, facuta de invatamant. In clasa a9a, nereusind la liceul sportiv, pentru ca picaseram acel examen respectiv clasei a8a, m-am pus pe invatat si mi-am hotarat sa iau in considerare si scoala si fotbalul si prietenii, in mod egal. Destule amintiri legate de scoala, as mai avea sa spun, dar nu am nici timpul, nici spatiul necesar pentru a le spune. In incheiere am o urma de regret pentru ca incepe scoala. Si acel regret vine pentru ca in primul rand va intra distanta intre mine si prietena mea, voi ramane doar cu amintirile acestei veri, voi mai avea putin timp sa dorm dimineata, ca de..orele incep dimineata de acum, iar ca un ultim regret ar fi acel ca imi voi trezi din hibernat toti neuronii pentru a da randament in acest sistem scolar. Oricum imi pare rau, ca acea traditie de 15 septembrie, nu se mai tine, pentru ca inca de mic, acel 15, reprezinta un numar magic. Toate cele bune si va doresc 10 la sport,desen si purtare, restul copy-paste de la coleg.